Chiar dacă în ziua de astăzi ne vine greu să credem, autoturismele motorizate au întâmpinat, la început, o rezistență semnificativă, fiind nevoite să câștige „o luptă” contra căilor ferate, care erau deținute de stat. Așa cum e de așteptat, orice stat vrea să își protejeze și să își păstreze investițiile profitabile, astfel că, de exemplu, în 1896 parlamentul britanic a dat „Legea Locomotivei”, care prevedea ca o persoană să fie obligată să meargă în fața fiecărei mașini, claxonând și fluturând un steag roșu. Obstacole de acest fel au îngreunat la început transformarea automobilelor într-un mijloc de transport popular.
Dezvoltarea motorului și agenții de răcire
La începutul secolului 20, motorul cu combustie internă era încă departe de a fi adoptat în masă. În Statele Unite, motoarele pe benzină reprezentau mai puțin de 30% din piață. Automobilele pe aburi și electrice erau liderii detașați. Ironia face ca tocmai o invenție în domeniul electric, respectiv motorul cu pornire electrică, să permită expansiunea motoarelor pe benzină. A contribuit, de asemenea, și abundența benzinei, care permitea șoferilor să se deplaseze rapid și ușor pe distanțe lungi (și a rămas unul din cele mai puternice argumente în favoarea acestei tehnologii).
Totul a început cu o idee brevetată
Anii 1920 – deja în perioada cunoscută sub numele de „Roaring Twenties”, automobilele ocupau un loc important în înalta societate, fiind însă prea scumpe pentru majoritatea oamenilor. Din punct de vedere tehnic, motorul în patru timpi pe benzină a câștigat lupta pentru cea mai bună soluție. Mașinile cu motoare pe motorină – motoare care fuseseră inventate în anul 1893 de Rudolf Diesel – aveau să apară pe piață abia în 1936.
În timp au apărut motoare tot mai puternice și mai mari. Odată ce crește capacitatea motorului, sistemul de răcire al acestuia devine din ce în ce mai important. Motoarele au fost la început răcite aproape exclusiv cu apă, ceea ce avea anumite dezavantaje. Printre altele, înaintea unei nopți reci, era necesară scoaterea apei din sistem pentru a evita înghețarea acesteia și avarierea sistemului de răcire. Însuși directorul BASF se săturase să scurgă apa în fiecare seară pe parcursul iernii, astfel că la mijlocul anilor 1920, acesta l-a însărcinat pe Dr. Otto Jordan să dezvolte un antigel care să protejeze sistemul de răcire. Brevetul original pentru GLYSANTIN®, primul antigel din lume, a fost acordat în anul 1929, ceea ce a simplificat crucial întreținerea motorului. Pe lângă eliminarea nevoii de a scurge apa de răcire din sistem, acesta a incorporat, ulterior, și substanțe care previn coroziunea și a uzura internă a motorului. Dar despre asta, puțin mai târziu.
Perioada de după război și „miracolul economic” german
La aniversarea vârstei de 25 de ani la mijlocul anilor 1950, GLYSANTIN® era deja un veteran al antigelurilor. Pe măsură ce cererea de mașini a crescut, acestea au devenit și mai complexe din punct de vedere tehnic. Înaintea celui de-al doilea război mondial, mașinile erau achiziționate aproape exclusiv de persoane înstărite și de celebrități. Dar, pe măsură ce economia germană și-a revenit, tot mai mulți oameni au început să își permită o mașină. Pe lângă modelele de lux, cu motoare mari și nenumărați cai putere sub capotă, penuria de resurse din perioada postbelică a determinat treptat dezvoltarea mașinilor mici al căror motor consuma mai puțin carburant. Opel Olympia a fost un exemplu tipic de astfel de mașină. Cele două versiuni de motor în patru timpi aflate pe piață foloseau sisteme de răcire complet diferite. În timp ce VW Beetle, cel mai bine vândut model din anii postbelici, încă era echipat cu un sistem de răcire cu aer, în anii 1960 trendul era clar în favoarea sistemului de răcire cu apă.
GLYSANTIN®, pionierul pieței de antigel, avea să facă în curând încă un pas înainte, devenind o marcă omniprezentă în sporturile cu motor în anii 1970. Dar, tot în acea decadă, apăreau și semnele unei noi tendințe: criza de petrol și interdicțiile de circulație în zilele de duminică din Germania și din alte țări europene dovedeau nevoia unor motoare cu consum și mai mic.
Noul Mileniu
Tehnologia pentru mașini este una în continuă dezvoltare. Motoarele cu combustie internă moderne devin din ce în ce mai mici și mai eficiente, oferind în același timp randament crescut. Totodată însă, vehiculele devin din ce în ce mai grele din cauza nevoii de a se conforma cerințelor de securitate care sunt din ce în ce mai stricte. Inginerii auto se concentrează pe motoare care nu ocupă mult spațiu, cu performanța îmbunătățită prin turbochargere, care împing aer suplimentar în camera de combustie. Această tehnologie a marcat și dezvoltarea unei noi epoci pentru GLYSANTIN®. Avantajele combinate ale lichidelor de răcire cu și fără silicați oferă o protecție optimă contra coroziunii radiatorului, prelungind astfel durata de viață a motorului. Iar acesta e un atu important în industria auto încă de la început. GLYSANTIN® rămâne lichidul de răcire preferat de majoritatea fabricanților de mașini și este sinonim cu o protecție premium a radiatorului – atât în industria auto, cât și pe piața de accesorii.
De ce e important ca antigelul să fie aprobat, nu doar recomandat, de producătorii de motoare auto?
Atunci când se dezvoltă un motor nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Procesul începe cu proiectarea unui model virtual. Apoi, se realizează machete de testare pentru a stabili detaliile finale înaintea realizării primului prototip funcțional. Dezvoltatorii GLYSANTIN® sunt deja implicați în majoritatea acestor pași, pentru că singura posibilitate de a dezvolta un produs de calitate, care să aibă aprobarea producătorului mașinii, se poate realiza dacă cerințele sunt cunoscute cu exactitate.
Din acest motiv, experții în lichide de răcire BASF lucrează de mulți ani alături de departamentele de ingineri de la majoritatea producătorilor de motoare pentru vehicule. În faza inițială a dezvoltării unui motor, specialiștii de la ambele companii împărtășesc idei și informații și definesc împreună cerințele și provocările. Un lichid de răcire GLYSANTIN® este supus la aproximativ 30 de teste diferite în fabrica producătorului de motoare. Dacă este necesar, se efectuează și teste pe flote, rezultatele acestora fiind analizate pe larg de experții ambelor părți. Atunci când un nou motor este proiectat de la zero, acest proces de aprobări poate dura până la cinci ani. Chiar și atunci când se aduce o „mică” îmbunătățire a seriei modelului, de regulă, procesul durează cam doi ani, iar costul testării antigelului poate ajunge la 1.000.000 de Euro.
Parteneri autorizați pentru distribuția GLYSANTIN®:
BTC (BASF SRL)
Agent al BTC Europe GmbH
Soseaua Pipera 43, clădirea A, etaj 1
014254 Bucuresti, Romania
Email: office.romania@basf.com
Tel: +40 722 677 396
Fax: +40 21 5299-099
Website: www.glysantin.com
AUGSBURG INTERNATIONAL IMPEX SRL
Office : Autostrada Bucuresti-Pitesti,
Soseaua de Centura Nr: 5-6
077040 CHIAJNA, România
Email: vanzari@augsburg.ro
Tel: +40 21 3050600
Fax: +40214043108
Website : www.augsburg.ro
STAR LUBRICANTS SRL
Str. Traian Vuia nr. 89
Cluj-Napoca 400387
Tel: +40 (264) 410 895
Fax: +40 (264) 410 548
Email: office@starlubricats.ro
Website: www.starlubricants.ro