Pe măsură ce Uniunea Europeană (UE) se pregătește să introducă Pașaportul Digital al Produsului (Digital Product Passport – DPP), producătorii din industrie se confruntă atât cu o provocare de reglementare, cât și cu o oportunitate de transformare. Deși multe dintre detaliile privind modul în care DPP va funcționa în practică sunt încă necunoscute, potențialul său depășește cu mult sfera unei simple inițiative de sustenabilitate și poate genera valoare în numeroase domenii ale unei companii. În continuare, Kaja Flottorp, specialist în sustenabilitate la furnizorul de soluții pentru prelucrarea metalelor și industria de producție Sandvik Coromant, analizează ce știm până în prezent despre DPP.
Introdus prin Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile (ESPR), DPP este conceput ca o evidență digitală structurată, care va furniza date privind întregul ciclu de viață al fiecărui produs, într-un format standardizat. Printre informațiile propuse se numără compoziția materialelor, amprenta de carbon, posibilitatea de reparare și instrucțiunile pentru gestionarea produsului la sfârșitul duratei de viață. Totuși, domeniul exact de aplicare, formatul și cerințele de implementare sunt încă în curs de definire.
Unele organizații utilizează deja de ceva timp propriile forme de pașaport digital al produselor. Un astfel de exemplu poate fi găsit în cadrul grupului Sandvik. Dezvoltarea pașaportului pentru baterii al Sandvik a început în 2023, în cadrul diviziei sale dedicate industriei miniere, unde a fost creată o primă versiune minimă viabilă a soluției. De atunci, inițiativa a evoluat în mai multe etape, de la definirea arhitecturii sistemului până la dezvoltarea unei soluții scalabile, concepute pentru a putea fi utilizată în toate diviziile Sandvik.
Dincolo de baterii, această dezvoltare pune bazele unei implementări mai ample a DPP la nivelul întregii companii. Prin asigurarea trasabilității materialelor de la un capăt la altul al lanțului valoric, soluția sprijină aprovizionarea responsabilă cu materii prime critice și îmbunătățește acuratețea raportării amprentei de carbon. De asemenea, creează mai multe oportunități pentru reutilizarea produselor într-un al doilea ciclu de viață și pentru reciclare, făcând mai ușor accesibile, pe întreaga durată de viață a produsului, informații esențiale precum starea bateriei, compoziția acesteia și cerințele de manipulare. Pentru Sandvik, inițiativa nu reprezintă doar o măsură de conformare, ci și un factor care contribuie la o transparență mai mare și la dezvoltarea unor modele de afaceri mai circulare.
Privind dincolo de aceste exemple, DPP-urile sunt de așteptat să schimbe modul în care produsele sunt introduse pe piață, vândute și comercializate în Uniunea Europeană. Deși numeroase aspecte ale cadrului sunt încă în curs de definire, direcția generală devine tot mai clară. Pe măsură ce UE continuă să clarifice detaliile legislative, companiile pot începe deja să se pregătească prin investiții în trasabilitate, infrastructura de date și transparența pe întregul ciclu de viață al produselor.
Progresele de până acum
Deși au început să se contureze anumite termene orientative, nu există încă un calendar complet confirmat sau definitiv pentru implementarea cerințelor DPP. În cadrul Regulamentului UE privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile, fierul și oțelul, ca produse intermediare, au fost identificate drept categorii prioritare, ceea ce înseamnă că este probabil să se numere printre primele domenii pentru care vor fi definite norme mai detaliate.
Orientările actuale indică faptul că actele delegate pentru fier și oțel ar putea fi introduse începând cu 2026, iar cerințele de conformitate ar putea intra în vigoare din 2027. În documentele de propunere, UE a indicat că posibilele categorii de date pentru oțel ar putea include identificarea produsului și a producătorului, compoziția materialelor și date tehnice, informații de mediu și privind circularitatea, precum și detalii despre eventualele substanțe care prezintă motive de îngrijorare. Totuși, o mare parte din direcția actuală se bazează în continuare pe studii pregătitoare și propuneri aflate în stadiu de proiect, care pot suferi modificări.
Ceea ce devine însă tot mai clar este direcția generală. Fierul și oțelul sunt prioritizate datorită impactului lor asupra mediului și rolului central pe care îl au în lanțurile de aprovizionare industriale, iar primele cerințe sunt de așteptat să se concentreze asupra eficienței energetice și transparenței materialelor. Având în vedere evoluția continuă a cadrului legislativ, producătorii ar trebui să evite, în această etapă, să își construiască planurile în jurul unor date fixe. În schimb, este important să înțeleagă ce date sunt deja disponibile, cum pot fi acestea structurate și unde există în continuare lacune.
La intersecția mai multor funcții
În esență, DPP se prezintă drept o inițiativă de sustenabilitate. Deși este adevărat că va sprijini procese de remanufacturare mai eficiente, va facilita reutilizarea produselor într-un al doilea ciclu de viață și va îmbunătăți rezultatele proceselor de reciclare, DPP nu ar trebui privit exclusiv ca o responsabilitate a managerilor de sustenabilitate. În realitate, acesta se va afla la intersecția mai multor funcții din cadrul unei companii.
Echipele responsabile de conformitate vor trebui să înțeleagă ce tipuri de date sunt necesare, ceea ce ridică, la rândul său, întrebări legate de informațiile care pot și ar trebui să fie făcute publice. Echipele IT vor trebui să analizeze în ce măsură sistemele existente pot susține structurarea, stocarea și schimbul de date. În plus, echipele operaționale și cele responsabile de produse vor avea un rol esențial în asigurarea colectării unor date corecte și consecvente direct de la sursă, în timp ce departamentele de achiziții ar putea fi nevoite să colaboreze mai îndeaproape cu furnizorii pentru a crește transparența în amonte, de-a lungul lanțului de aprovizionare.
Privit în ansamblu, DPP reprezintă mai puțin o inițiativă singulară și mai degrabă o schimbare a modului în care datele despre produse sunt gestionate, administrate și utilizate în cadrul unei organizații. Deși cerințele exacte sunt încă în curs de definire, companiile care încep din timp să alinieze aceste funcții vor fi mai bine pregătite să răspundă pe măsură ce cadrul legislativ devine mai clar.
Pentru a ajuta producătorii să se pregătească pentru cerințele DPP, Sandvik Coromant participă la colaborarea Digital Metal Value Chain, coordonată de institutul de cercetare industrială Swerim. Împreună cu parteneri din întregul lanț valoric al oțelului, inițiativa analizează modul în care date despre produse, precum compoziția materialelor, performanța de mediu și lanțul de custodie, pot fi structurate, partajate și utilizate în practică.
În calitate de companie care a adoptat această direcție dintr-un stadiu timpuriu, Sandvik Coromant nu se concentrează pe așteptarea formei finale a reglementărilor, ci pe testarea unor cazuri reale de utilizare, identificarea lacunelor existente în materie de date și transformarea informațiilor deja disponibile despre produse în valoare pentru afacere, prin intermediul unor proiecte-pilot concrete.
Inițiativa UE privind DPP are un domeniu de aplicare amplu și va schimba modul în care producătorii proiectează, documentează și livrează produsele. În timp ce industria așteaptă clarificarea detaliilor, este recomandabil ca producătorii să înceapă din timp să înțeleagă ce presupune un nivel mai ridicat de trasabilitate pentru lanțurile lor de aprovizionare și cum poate fi acesta integrat în operațiunile de zi cu zi. Construind aceste baze încă de acum, companiile pot face trecerea de la conformarea reactivă la crearea proactivă de valoare.