Apariția cozilor de așteptare la porțile de acces ale parcurilor logistice este adesea interpretată eronat drept o lipsă de capacitate fizică a infrastructurii rutiere, determinând investiții ineficiente în lărgirea benzilor sau adăugarea de bariere suplimentare. În realitate, congestia este doar un simptom vizibil al dezechilibrelor operaționale interne,cum ar fi întârzierile la rampa de încărcare, ritmul scăzut din depozit sau procesarea lentă a documentelor de expediție.
Prin aplicarea principiilor de inginerie a sistemelor și prin integrarea unui sistem avansat de management al traficului (TMS) conectat cu platformele WMS și YMS, IESYS transformă datele colectate în timp real prin camere ANPR și analitică video într-o imagine operațională unitară. Andrei Iacobiță, Director General IESYS, detaliază modul în care coordonarea timpurie a fluxurilor de vehicule previne blocajele înainte ca acestea să afecteze lanțul de aprovizionare.
Cozile recurente de vehicule din cadrul facilităților logistice au fost mult timp tratate drept probleme de infrastructură, soluțiile vizând, de regulă, creșterea capacității punctelor de acces sau introducerea unor tehnologii suplimentare de monitorizare. Pe măsură ce parcurile logistice devin tot mai automatizate și interconectate, condițiile de trafic reflectă din ce în ce mai mult ceea ce se întâmplă la nivelul întregii operațiuni. În acest articol, Andrei Iacobiță, director general al integratorului de sisteme IESYS, explică modul în care ingineria sistemelor și un sistem integrat de management al traficului (TMS) pot ajuta facilitățile logistice să gestioneze mai eficient fluxul de vehicule.
Specialiștii în ingineria traficului știu că punctul în care apare un blocaj nu coincide întotdeauna cu locul în care acesta a fost generat. În rețelele rutiere, congestia se dezvoltă adesea treptat, ca rezultat al interacțiunii dintre volumul de trafic, capacitatea infrastructurii și modul în care fluxurile sunt controlate și distribuite.
Același principiu se aplică tot mai mult și în cazul parcurilor logistice, unde circulația vehiculelor este strâns legată de procesele operaționale din interiorul facilității. O coadă formată la poarta de acces poate părea, la prima vedere, o problemă de capacitate a intrării, însă cauza poate fi localizată în cu totul altă parte a operațiunii. Rampele de încărcare pot fi ocupate, activitatea din depozit poate avea un ritm mai lent decât cel estimat, traseele interne pot crea puncte de conflict, iar timpii de verificare, autorizare sau procesare a vehiculelor pot întârzia întregul flux. În aceste condiții, coada devine mai degrabă un simptom vizibil al unui dezechilibru apărut în altă parte a sistemului decât o problemă izolată de trafic.
Capacitatea nu ține doar de infrastructură
În cazul unei facilități industriale, capacitatea de trafic nu reprezintă doar numărul de vehicule care pot trece prin punctul de acces. Aceasta depinde și de capacitatea întregii operațiuni de a absorbi fluctuațiile de cerere, menținând în același timp un flux stabil.
De exemplu, un centru de distribuție poate gestiona fără dificultate un flux constant de vehicule pe parcursul zilei, însă aceeași infrastructură poate funcționa foarte diferit atunci când un număr mare de vehicule ajunge într-un interval scurt de timp. Timpii mai mari de încărcare reduc ritmul de procesare, perioadele de așteptare cresc, iar facilitatea își pierde treptat abilitatea de a prelua volume suplimentare de trafic. Extinderea punctului de acces poate reduce presiunea într-o anumită zonă, dar nu rezolvă dezechilibrul operațional care limitează performanța întregului flux.
Din acest motiv, indicatorii operaționali devin tot mai importanți. Volumul de vehicule procesate, viteza medie și timpul de staționare, alături de lungimea cozilor și timpul de procesare a vehiculelor, pot indica deteriorarea condițiilor înainte ca perturbările să devină vizibile. Pentru ingineri și operatori, prioritatea este, prin urmare, să înțeleagă câtă variație poate absorbi întreaga facilitate menținând un flux stabil, în loc să evalueze capacitatea exclusiv prin prisma infrastructurii fizice.
Informația trebuie să ajungă la timp
Momentul în care informațiile operaționale devin disponibile poate influența semnificativ capacitatea unei facilități logistice de a reacționa la schimbarea condițiilor de trafic. Prin urmare, deciziile luate încă din etapa de proiectare a amplasamentului pot avea un impact pe termen lung asupra modului în care funcționează operațiunea odată ce vehiculele încep să circule prin facilitate.
Poziționarea camerelor pentru recunoașterea automată a numerelor de înmatriculare (ANPR), a sistemelor de analiză video și a altor tehnologii de identificare influențează cât de devreme poate fi detectat un vehicul și corelat cu informațiile relevante despre acces, traseu sau operațiunea programată. Dacă aceste informații sunt disponibile suficient de devreme, ele pot sprijini deciziile privind direcționarea vehiculelor, pregătirea operațiunilor de încărcare sau controlul accesului înainte de apariția congestiei.
Valoarea acestor informații crește și mai mult atunci când datele despre vehicule sunt partajate cu TMS-ul și cu aplicațiile software care gestionează activitățile din depozit, programarea rampelor și operațiunile de expediere. În acest punct, TMS-ul depășește rolul unei aplicații independente pentru gestionarea traficului. Prin schimbul de informații cu aceste sisteme, el poate funcționa ca un nivel de coordonare pentru întreaga facilitate, corelând deplasarea vehiculelor cu capacitatea operațională, în loc să se limiteze la înregistrarea traficului după producerea evenimentelor.
Diferența este importantă: informațiile primite după formarea unei cozi pot ajuta la explicarea perturbării, însă informațiile disponibile cât încă există timp pentru intervenție pot contribui la prevenirea acesteia.
O imagine operațională unitară
Facilitățile logistice generează deja o mare parte dintre informațiile necesare pentru a explica întârzierile, însă acestea sunt adesea distribuite între sisteme separate. Sistemele de management al depozitului, de management al traficului, de control al accesului și instrumentele de identificare a vehiculelor pot funcționa fiecare corect, oferind însă doar o imagine parțială asupra operațiunii.
Conectarea acestor sisteme prin intermediul TMS-ului le permite operatorilor să observe modul în care evenimentele dintr-o zonă a facilității le influențează pe cele din alta. De exemplu, o coadă la poarta de ieșire ar putea sugera inițial o problemă de capacitate a traficului. Analizată însă împreună cu datele din depozit și cele privind expedițiile, aceasta ar putea indica, de fapt, întârzieri la încărcare, probleme legate de documentație sau un dezechilibru în ritmul sosirii vehiculelor.
Această abordare schimbă modul în care sunt investigate problemele operaționale. Inginerii pot merge dincolo de simpla verificare a funcționării corecte a fiecărui sistem și pot analiza relațiile dintre evenimentele care au loc în diferite zone ale amplasamentului. Rezultatul este o înțelegere mai clară a modului în care funcționează facilitatea și a punctelor în care este necesară intervenția.
Pentru parcurile logistice, performanța traficului va depinde din ce în ce mai mult de cât de bine sunt conectate deplasările vehiculelor cu procesele operaționale care stau la baza acestora. TMS-ul asigură legătura dintre aceste componente, transformând informațiile provenite din sisteme separate într-o imagine operațională comună, care permite luarea mai devreme a unor decizii coordonate. Astfel, operatorii pot reacționa la constrângerile care încep să apară cât încă există timp pentru a influența rezultatul.
Pentru mai multe informații despre IESYS și capabilitățile sale în domeniul managementului traficului și al integrării sistemelor, vizitați www.iesys.com.