Dacă ar fi să comparăm trecutul, prezentul și viitorul cu o linie dreaptă care pornește din infinit și se îndreaptă tot către infinit, am vedea, probabil, o succesiune de evenimente care se preced unul pe celălalt în diverse intervale de timp. Aceste intervale, puse unul lângă celălalt formează, practic, linearitatea pe care o simțim în orice moment. Ca o piesă de teatru în care facem parte, cu sau fără voia noastră, dar care nu se termină niciodată. Ceea ce nu vedem însă, decât doar dacă am putea privi din lateralul liniei, sunt suișurile și coborârile acesteia. Privind unidimensional, această linie ar putea părea dreaptă, dar, dintr-o altă perspectivă, am putea fi surprinși de curbarea acesteia în partea de sus, dar și în partea de jos. În mod aleator și, bineînțeles, inegal, curbele au totdeauna alte valori, câteodată mai pronunțate, alte ori mai puțin pronunțate. Astfel, pentru o vedere de ansamblu completă, este necesară introducerea unei noi perspective. Din fericire, într-unul dintre aceste intervale ne aflăm și noi, chiar în acest moment, înaintând în timp către un viitor misterios. Unde ne va duce, cât de sus sau jos vor fi curbele încă nu știm, dar , în funcție de diverși parametri, putem intui, estima.
În realitate, estimările stau la baza vieții moderne. Cele mai noi tehnologii conferă un lucru foarte important, predictibilitatea. Această nevoie de predictibilitate a apărut pe fondul unor incertitudini care există de foarte mult timp, dar și din lipsa siguranței. Nimic nu este 100% sigur, astfel, cu ajutorul tehnologiilor, avem posibilitatea să creștem acest procent. Cât de mult crește acest procent depinde, în mare parte, și de factorul uman. Uităm că suntem înzestrați și cu o inteligență naturală și cu abilități pe care nu le folosim, cum ar fi intuiția. Aceasta este foarte similară cu modelele matematice folosite în tehnologiile de nivel înalt pe care le utilizăm zilnic. Dacă tehnologia funcționează atât de bine cu “machine learning”, spre exemplu, de ce nu am putea și noi cu intuiția?
O altă întrebare interesantă ar fi de ce există aceste suișuri și coborâri? De ce nu poate fi doar o linie dreaptă sau, pur și simplu, doar un început și un sfârșit. De ce atâta dramă? Îmi aduc aminte de o frază pe care am citit-o mai demult: “viața este o comedie, nu o tragedie”, iar nimic comic nu s-a întâmplat niciodată fără un moment cheie, în care desfășurarea acțiunii a fost schimbată în total altă direcție decât cea spre care se îndrepta.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru