Modul în care privim mediul înconjurător este unic pentru fiecare dintre noi. În funcție de cunoașterea acumulată și de experiențele trăite de-a lungul timpului, ne-am conturat treptat o viziune de ansamblu asupra lumii.
La o primă vedere, putem afirma că existăm pe o planetă care călătorește printr-un spațiu infinit, pierdută într-un timp etern. Totuși, nu putem păstra această perspectivă mereu, iar foarte repede revenim la realitatea cotidiană. E ca și cum am urca într-o mașină sport, condusă de un șofer necunoscut, cu casca pe cap. Uneori conduce încet, alteori apasă brusc accelerația. Nu cunoaștem nici capabilitățile mașinii, nici datele ei tehnice, nu știm când a fost făcută ultima revizie, iar motorul pare să aibă o voință proprie, nereacționând întotdeauna la ridicarea piciorului de pe accelerație. Nu avem opțiunea de a coborî, ci doar de a atenționa șoferul să frâneze sau să vireze, în timp ce încercăm să admirăm, senini, peisajul de lângă drum.
Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par. În funcție de unghiul din care privim un obiect și de poziția noastră față de acesta, vom descoperi de fiecare dată o imagine diferită. Tehnologia ne-a oferit această capacitate de a privi mai departe decât vederea noastră naturală, dar și mai în profunzime, asemenea unor superputeri desprinse din filmele science-fiction. Nu de puține ori, atunci când apare o tehnologie revoluționară, ne întrebăm dacă nu cumva a mai fost imaginată anterior într-un film. Cel mai probabil, da.
Tot ceea ce pare imposibil rămâne astfel doar până în momentul în care devine realitate. Trăim, poate, într-un prezent imaginat de vizionarii din trecut, iar viitorul nostru va fi construit în funcție de modul în care alegem să privim lumea astăzi și de dorințele pe care ni le conturăm acum. Nu întâmplător se spune: „Ai grijă ce îți dorești, că s-ar putea întâmpla.”
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru