Schimbarea este una dintre trăsăturile fundamentale ale naturii: nimic nu este static, totul se află într-o continuă mișcare. De la mediul înconjurător până la lumea moleculară, regăsim o infinitate de procese care animă realitatea – atât cea pe care o vedem, cât și pe cea invizibilă. Există și o zicală celebră: „Nu poți călca de două ori în același râu.” Deoarece râul curge, elementele sale nu sunt niciodată aceleași.
În același mod ne putem raporta și la aer: chiar acum, în timp ce citim aceste rânduri, are loc un schimb de elemente – o respirație, o mișcare subtilă –, iar spațiul în care existăm se modifică. La fel, în corpul nostru, în fiecare secundă mor și se nasc celule noi. Chiar dacă nu conștientizăm acest lucru, devenim, clipă de clipă, alți oameni.
Singura constantă în această ecuație ar putea fi memoria și tot ceea ce derivă din ea: memoria vizuală, musculară, a gustului, a senzațiilor. Datorită memoriei, în noi are loc un fenomen al similarității – putem distinge și reține forme, poziții în spațiu, succesiuni de evenimente. Când percepem o repetiție sau vedem aceeași formă de mai multe ori, ni se creează impresia de stabilitate, de ceva static – o iluzie, în fond. Astfel, memoria ne poate induce convingerea că există lucruri neschimbătoare. Un vis frumos, care adesea se destramă când întâlnește realitatea.
Atâtea schimbări în jurul nostru ne pot face să ne întrebăm: încotro ne îndreptăm? Orice transformare presupune și o perioadă de tranziție – o zonă intermediară între „înainte” și „după” –, dar către ce anume tranziționăm? Am putea estima că ne îndreptăm cu pași mărunți către un mediu din ce în ce mai tehnologic și mai automatizat, un viitor în care timpul liber este tot mai generos, iar granițele dintre artă, știință și tehnologie devin tot mai neclare.
Având în vedere multitudinea de elemente care compun realitatea în care existăm, putem concluziona cu ușurință că Universul este un loc original, proiectat astfel încât combinațiile sale să genereze o infinitate de structuri. Această originalitate este vizibilă pretutindeni – ca o modă subtilă a mediului înconjurător, o tendință perpetuă spre reinventare. Iar noi, prin fiecare alegere, devenim parte din acest proces. Tranzițiile către viitor nu sunt doar inevitabile – ele sunt, de fapt, definitorii pentru cine devenim. Lumea se schimbă chiar și acum, în timp ce citești aceste rânduri. Iar când vei termina de citit, poate nimic nu va mai fi exact cum îl credeai. Nici măcar tu.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru