Există oare o limită la ce poate face un singur om și un recipient pentru clonare comandat prin poștă? Doar umple recipientul cu lichid amniotic cu celule stem, adaugă o probă de țesut și setează pentru “gestație.” Trei ore mai târziu, împarți pantalonii scurți de jenași și strigi ordine celor șase copii goi ai tăi: “Clonele unu și doi, muncă de echipă pentru a elimina volumul de muncă de la birou. Clona trei, te ocupi de menaj. Patru și cinci? Noul joc Elder Scrolls nu se va bate de la sine.” Între timp, clona șase ar putea petrece puțin timp în dormitor. Atât de multe întrebări noi și interesante de răspuns.
Pe 5 Iulie 1996, s-a născut cea mai faimoasă oaie din istoria modernă. Ian Wilmut și un grup de oameni de știință din Scoția au anunțat că au clonat cu succes o oaie pe nume Dolly. Dacă o vei alătura pe Dolly lângă o oaie concepută “natural”, nu vei observa diferențe între cele două. De fapt, pentru a indica singurul factor distinctiv major între cele două, ar trebui să ne întoarcem la momentul concepției, deoarece embrionul Dolly s-a dezvoltat fără prezența spermei. În schimb, Dolly a început ca o celulă de la o altă oaie, care a fuzionat prin intermediul energiei electrice cu o celulă ou. Doar o singură oaie – fără alte nebunii.
În timp ce nașterea lui Dolly a marcat un progres științific incredibil, ea a pornit întrebări în comunitatea științifică și la nivel mondial cu privire la ce – sau cine – ar putea fi următorul “duplicat”. Clonarea de oi și alte animale părea mai benign etic pentru unii decât potențialul de clonare de oameni. Ca răspuns la astfel de preocupări în Statele Unite, președintele Clinton a semnat un moratoriu de cinci ani privind finanțări federale pentru clonarea umană în același an cu sosirea lui Dolly.
Astăzi, după mai mult de două decenii, clonarea umană rămâne în fază incipientă. Cu toate că tehnologia de clonare s-a îmbunătățit, procesul are încă o rată de succes coborâtă de la 1 la 4 procente. Acestea fiind spuse, știința se îndreaptă în această direcție – în așteptarea ridicării restricțiilor guvernamentale.
Oamenii de știință au clonat o varietate de animale, inclusiv șoareci, oi, porci, vaci și câini. În 2006, oamenii de știință au clonat primii embrioni de primată al unei maimuțe Rhesus. Apoi, la începutul anului 2008, FDA a considerat în mod oficial că laptele și produsele din carne provenite de la animale clonate și descendenții acestora pot fi consumate în condiții de siguranță.
Dar, ce ar implica clonarea umană, și cum ai putea scoate sperma din ecuația de reproducere?
În ianuarie 2001, un consorțiu mic de oameni de știință condus de Panayiotis Zavos, un fost profesor de la Universitatea din Kentucky, și cercetătorul italian, Severino Antinori, au declarat că au planificat clonarea unui om în doi ani. Aproximativ în același timp, au apărut noutăți despre un cuplu american care au planificat să plătească 500.000$ companiei Clonaid din Las Vegas pentru o clonă a fiicei lor decedate. Nici una nu a avut un succes documentat.
În cazul în care continuă demersul clonării cu scopul reproducerii umane, metoda principală care va putea fi folosită de oamenii de știință va fi transferul de celule somatice (SCNT), care este aceeași procedură care a fost utilizată pentru a crea oaia Dolly. Transferul de celule somatice începe atunci când medicii iau oul de la un donator de sex feminin și elimină nucleul său, creând celula ou fără nucleu. O celulă care conține ADN-ul, este luată de la persoana care este clonată. Apoi celula fără nucleu este fuzionată împreună cu celula de clonare a subiectului cu ajutorul energiei electrice. Acest lucru creează un embrion, care este implantat într-o mamă surogat prin fertilizare in vitro.
În cazul în care procedura este de succes, atunci mama surogat va da naștere unui copil care este o clonă a subiectului de clonare, la sfârșitul unei perioade de gestație normală. Așa cum am menționat anterior, rata de succes pentru acest tip de procedură este mică și funcționează în doar una sau două instanțe din fiecare 100 de embrioni. La urma urmei, Dolly a fost rezultatul după 277 de tentative eșuate anterior.
La suprafață, clonarea umană poate evoca o reacție similară cursei programului spațial către Lună – o realizare revoluționară, dar ce am putea culege de fapt de la ea? Re-inginerie a procesului de reproducere umană a făcut mulți oameni neliniștiți de faptul că procesul de clonare traversează granițele etice ale științei. Dar noi nu putem evalua pe deplin dilema morală fără a aborda mai întâi potențialele beneficii ale clonării umane.
Clonarea terapeutică deține cea mai mare promisiune de avansare medicală valoroasă. Clonarea terapeutică este procesul prin care se utilizează ADN-ul unei persoane pentru a dezvolta o clonă embrionară. Cu toate acestea, în loc de a introduce acest embrion într-o mamă surogat, celulele sale sunt folosite pentru a dezvolta celule stem. Aceste celule stem ar putea deveni baza pentru kituri de reparații umane personalizate. Ele pot dezvolta organe de înlocuire, cum ar fi inimă, ficat și piele. Ele pot fi, de asemenea, folosite pentru a crește neuroni cu scopul de a-i vindeca pe cei care suferă de Alzheimer, Parkinson sau sindromul Rett. Și, din moment ce celulele stem ar proveni din clone embrionare, folosind ADN-ul propriu de celule, corpul tău le-ar accepta cu ușurință.
Cum funcționează clonarea terapeutică
ADN-ul este extras dintr-o persoană bolnavă, apoi este introdus într-un ou donator fără nucleu. Oul se divizează ca un ou tipic fecundat și formează un embrion, iar celulele stem sunt eliminate din embrion. Orice fel de țesut sau organ poate fi cultivat din aceste celule stem pentru a trata diverse afecțiuni si boli.
Cu toate acestea, pentru a clona embrioni umani, ai nevoie de celule ou. În cazul în care clonarea terapeutică ar începe în mod serios, aceasta ar putea crește cererea pentru astfel de celule și, eventual, ar crea probleme morale suplimentare cu privire la donatori. Vorbind de etică, există o mulțime de dezbateri atunci când vine vorba de clonarea umană.
Acele clone care supraviețuiesc, suferă de anomalii genetice. Celulele clonate îmbătrânesc mai repede, scurtând durata de viață a acestora, similar cu ceea ce sa întâmplat cu Dolly. Unele clone s-au născut cu inimi defecte, probleme pulmonare, diabet, complicații ale vaselor sanguine și sistemul imunitar defect. Unul dintre cele mai celebre cazuri este o oaie clonată care s-a născut, dar suferea de hiperventilație cronică cauzată de artere malformate care duc la plămâni.
Oponenții clonării indică faptul că, în timp ce putem eutanasia clonele defecte ale altor animale, prezintă o problemă morală în cazul în care acest lucru se întâmplă în timpul procesului de clonare umană. Susținătorii clonării pentru donare răspund că acum este mai ușor să alegi embrioni cu defecte înainte de a fi implantați în mamă. În 2005, Organizația Națiunilor Unite a încercat să treacă o interdicție la nivel mondial privind clonarea umană, dar nu a avut succes din cauza dezacordurilor asupra faptului dacă clonarea terapeutică ar trebui să fie inclusă. Pentru moment, clonarea umană rămâne într-un impas atât din perspectiva politicii științifice, dar și publice – viitorul clonării umane va depinde, probabil, partea care va capitula prima.