Una dintre întrebările pe care oamenii și le-au pus din cele mai vechi timpuri – și care continuă să frământe minți și astăzi, mai ales odată cu apariția inteligenței artificiale la scară largă – este ce înseamnă, de fapt, să fii uman. Cu alte cuvinte, ce ne definește ca ființe umane și în ce constă diferența dintre noi și mecanisme extrem de complexe?
În acest moment, sunt întrebări fără răspunsuri definitive. Există numeroase direcții de explorat, însă multe dintre ele se dovedesc a fi drumuri scurte, care se încheie rapid. Dacă privim aspectul eficienței, tehnologia ne depășește net: echipamentele moderne pot efectua o muncă de mii de ori mai rapid, mai precis și pentru perioade mult mai lungi decât oamenii. În această privință nu există dubii. Sintagme precum „mașinile nu obosesc niciodată” ilustrează perfect anduranța lor în realizarea diverselor procese.
Ne-am putea gândi apoi la artă, un domeniu care părea cândva rezervat sensibilității umane. Totuși, opere generate de computere există de peste 50 de ani și concurează cu succes arta modernă. Multe lucrări contemporane sunt deja create cu ajutorul tehnologiei, iar rolul AI devine din ce în ce mai vizibil.
Din punct de vedere senzorial, am putea presupune că oamenii „simt” mai bine decât mașinile. Cu toate acestea, senzorii moderni – de temperatură, optici, de mișcare și alții – sunt extrem de performanți și devin tot mai sensibili, depășind adesea capacitățile biologice. Iar dacă privim latura cognitivă, putem argumenta că o mașină nu are gânduri sau idei asemenea oamenilor. Dar tocmai această lipsă de distrageri și focalizarea perfectă pe un singur obiectiv îi conferă o eficiență superioară.
Ajungem astfel la dimensiunea spirituală – singura care, în prezent, nu poate fi demonstrată sau cuantificată prin mijloace convenționale. Aceasta rămâne un mister, iar poate tocmai existența misterelor face parte din experiența umană. Dacă totul ar putea fi explicat strict prin timp și procesare, ne-am putea întreba: cum ar arăta un univers fără niciun mister?
În cele din urmă, una dintre diferențele pe care nu le împărtășim cu mecanismele, cel puțin pentru moment, este capacitatea noastră de a percepe și de a accepta misterul – acel element care poate nu va putea fi explicat niciodată.
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru