Cu toate că suntem înconjurați, practic, din toate părțile de tot felul de informații, transportate rapid cu ajutorul unor tehnologii de ultimă generație, rămâne în continuare destul de dificil pentru noi de a face cele mai optime alegeri, oricare ar fi acestea. Când ne putem pune problema că avem prea multe informații, mai mult decât ne este necesar și când avem prea puține? Ne-am putea pune și următoarea întrebare: suntem oare doar produsul inerției invențiilor create de-a lungul istoriei de către minți vizionare sau rămâne și la latitudinea noastră, individuală și personală, să ne putem construi propriul viitor. Putem observa că există, tot mai des, diverse circumstanțe în care informația este valorificată mai mult decât lucrurile materiale. Un paradox interesant în care ideile, sau cel puțin numărul posibilităților lor, să valoreze mai mult decât posibilitățile lucrurilor materiale. Cu ceva material lucrurile sunt clare, suntem familiarizați, cunoaștem posibilitățile lor limitate, sunt evidente, dar cu o idee putem face mult mai mult. Aceasta are în sine o energie care ne poate purta oriunde. Ca și cum am visa că plecăm într-o vacanță, iar visul să fie atât de real încât atunci când ne trezim să nu ne mai dorim să mergem în vacanța pe care tocmai am visat-o, să nu mai vrem să ne materializăm visele, iar visele în sine să valoreze similar cu realitatea, poate chiar mai mult. Într-adevăr ideile diferă în potențialitate, o idee poate avea mai mult potențial decât alta, în timp ce un obiect material deține implicit această proprietate, dar în realitate doar una există, cealaltă nu.
Un alt efect interesant care are loc tot datorită excesului de informații cu care interacționăm zilnic, este impresia că am putea avea un număr de opțiuni foarte ridicat la îndemână, în unele cazuri chiar nelimitat. Putem comanda orice, putem vedea ce se întâmplă în celelalte colțuri ale lumii și putem vorbi cu oricine de oriunde, putem fi oricine. Toate acestea au ca efect o schimbare de perspectivă, de la una restrânsă la una extrem extinsă. Ce înseamnă acest lucru? Ne-am putea concentra atenția pe altceva decât esențialul și să ratăm ceea ce era deja evident. Astfel, putem vedea, la propriu, că “iarba este mai verde pe partea cealaltă a gardului”, iar această “idee vividă” să existe ca un miraj într-un deșert. Suntem foarte siguri că o oază verde se află la orizont, încât mergem tot înainte, fără să ne oprim puțin pentru a ne odihni, doar să ajungem cât mai rapid și doar la final vom putea sta liniștiți la umbră, în timp ce ne aflăm într-un deșert în care nu există nimic, decât nisip și căldură.
Cele bune,
Ciprian Rotaru