Multe se pot întâmpla într-o secundă, poate chiar o infinitate de lucruri și acțiuni, dacă privim la nivel de Univers, nu linear ci pe o scară. Totul se întâmplă cu un motiv, câteodată lesne de înțeles, dar de obicei este un rezultat al unor acțiuni și decizii anterioare și nu numai. Și influența astrelor cerești joacă un rol important în viața multora. Adevărat sau nu, conform datelor științifice și legilor naturii universale, obiectele sunt influențabile pe o scară ierarhică, de la mic la mare și invers. Dacă noi, cu ajutorul științei și a tehnologiei moderne putem schimba lumea și implicit planeta noastră, la fel o stea precum Soarele poate influența evoluția Pământului și a celorlalte planete din Sistemul Solar. Exact ca un „Big Brother”, care face ce vrea și când vrea, de ce sa nu ne influențeze si pe noi? Atunci, dacă luam o decizie, este, de fapt, a noastră sau este produsul unei influențe exterioare? Un marketing ceresc, subliminal care, în loc să te îndemne să cumperi ultimul model de mașină, te împinge să iei decizii pentru un scop necunoscut.
Conform științei si ultimelor descoperiri din ultimele decenii, se pare că omul își folosește, în medie și, poate pentru cei mai norocoși, în jur de 5% din capacitatea creierului. De asemenea, mintea reține în mod normal, din orice conversație purtată cu cineva, în jur de 2%, în același timp ne putem folosi în mod conștient doar o mică parte a funcțiilor corpului. Restul funcțiilor sunt automate.
Pentru a recrea toate funcțiile corpului ar fi necesară o fabrică de circa 40 km pătrați cu muncitori care ar lucra 24 din 24. Astfel, dacă ne putem controla un procentaj atât de mic, oare deciziile pe care le luăm putem spune că sunt într-adevăr sunt ale noastre? La fel ca pilotatul unei mașini automate care se conduce singură, se mai poate numi condus?
Au fost oameni și este posibil să fie chiar mai mulți în zilele noastre, care și-au putut folosi, prin minune, un procent mult mai mare din creier. Un exemplu indubitabil este Einstein, care practic a schimbat lumea. Totul ar arăta complet diferit dacă cel puțin jumătate din populație ar putea folosi un procent ridicat din creier.
Există teorii care afirmă că și cunoașterea, ca orice alt obiect din acest Univers, poate fi cuantificată în cifre pe axa spațiu-timp. Astfel, aceasta s-ar împărți la totalul populației din acel moment, bineînțeles nu în mod egal. Exact cum ai împarți o pâine la 100 persoane. Nu ar ajunge una singură și toți ar fi la fel de înfometați. Dar dacă aceeași pâine se împarte la 4, iar un sfert se împarte la 99 și restul la o singură persoană, ar fi cu totul diferit.
Timpul este, până la urmă, o unitate de măsură la care ne raportăm zi de zi, lună de lună, an de an. Este într-o continuă și perpetuă mișcare. Secundarul bate necontenit, iar timpul se scurge precum nisipul dintr-o clepsidră, schimbând totul în fiecare secundă.
Cu bine,
Editor Șef
Ciprian Rotaru