Mi-ar plăcea să am o mașină a timpului și să pot călători în trecut și viitor, pentru a vedea diverse momente cheie care au schimbat istoria de-a lungul timpului. Pentru mine – un călător în spațiu și timp, ar fi ca și cum m-aș uita la o piesă de teatru, dar jucată în stilul “live action role play” – adică unde personajele sunt oameni reali și scena face parte din viața de zi cu zi. În aceste eveniment m-aș încadra și eu, doar ca observator, astfel încât desfășurarea acțiunii să nu poată lua alte direcții. Dacă aș călători în trecut, probabil, aș vedea o lume care are mai mult sens, în comparație cu cea în care trăim astăzi. Fără așa de multă tehnologie și, automat, cu posibilități mai restrânse, lucrurile sunt evidente, iar viitorul încă este nescris. Pare paradoxal o așa mare dezvoltare tehnologică pe care o trăim astăzi, pornită, practic, din elemente de bază. Cum am ajuns oare de la un început atât de modest și timid, la realitatea pe care o trăim astăzi? Continuând plimbarea prin acea lume, probabil, aș realiza că acest sens puternic este redat de simplitatea lucrurilor, dar și de inocența oamenilor din acele vremuri. De asemenea, dacă aș merge în trecutul mai apropiat, aș observa că această inocență, cumva, a dispărut, transformând-se într-o maturitate forțată, dar totdeauna cu gândul la copilăria care a trecut prea rapid. În final, orice lucru frumos, la un moment dat, trebuie să se termine. Astfel, putem spune că am trecut de ceva vreme pragul unui viitor misterios, fie că ne dorim acest lucru sau nu. Astăzi, doar ficțiunea are sens, iar ceea ce trăim nu are un sens bine definit. Ce va fi în viitor, depinde doar de noi.
Dacă ar fi să călătoresc în acel viitor, oare ce aș găsi? Cu siguranță, multe mistere ale universului vor fi descoperite, făcând din ce în ce mai multe vise o realitate. Putem estima, fără probleme, că viitorul nostru va fi unul în care tehnologia va fi nelipsită și adaptarea la nou va fi în prim plan. Ziua de astăzi este produsul acțiunilor făcute ieri și, inevitabil, mâine va fi produsul la ceea ce facem astăzi. Astfel, lumea viitorului va fi o lume foarte diversificată, vom comunica mai mult, vom crea mai mult și nu va fi loc de teama de a merge prea departe sau de eșec. Până la urmă, cel mai bun învățător este eșecul, o lecție care transcende spațiul și timpul, doar repetarea aceleiași greșeli conducând rapid către involuție. Atunci, nu vom avea decât două posibilități: o evoluție sau inversul acesteia, dar dacă am ajuns până aici, de ce să nu mergem până la capăt?
Cu bine,
Editor-In-Chief
Ciprian Rotaru